Cum Vopseau și Încondeiau Bunicile Ouăle de Paște - Metode din Moși Strămoși


Pe vremuri nu existau culori și metode de vopsit ouă cum sunt în ziua de azi. 

Bunicile noastre colorau ouăle de Paște și Înălțare făcând uz de plante, legume și verdețuri ce aveau prin grădină. 


Cum Vopseau și Încondeiau Bunicile Ouăle de Paște - Metode din Moși Strămoși



Acest articol este inclus în cărțile de rețete tradiționale de odinioară: 


Cum Vopseau și Încondeiau Bunicile Ouăle de Paște - Metode din Moși Strămoși

Ouăle erau fierte în ceaunul de tuci alături de planta sau buruiana ce se folosea.

De obicei se făceau roșii, dar neapărat cu model. Rar se întâmpla să nu fie încondeiate. 

Aceste ouă erau dăruite copiilor care în ziua de Paște, mergeau din casă-n casă să vestească cea mai mare minune înfăptuită de Hristos, adică Învierea Lui din morți. 

Vopsirea ouălor în roșu, vrea să amintească de momentul în care Isus a fost răstignit pe cruce, pe muntele Golgota, iar din rănile lui adânci sângele s-a prelins pe un coș cu ouă aflat la picioarele lui. 

Când m-am născut eu, mama vopsea ouăle exclusiv în roșu folosind coji de ceapă roșie și galbenă. Multe, multe coji. 

Mama începea să colecționeze coji de ceapă cu luni înainte de Paște, conservându-le în beci (la rece, să nu se putrezească). 

Ouăle erau puse deoparte și conservate, tot la rece, cu 2-3 săptămâni înainte de încondeierea lor. 
  • În  Joia mare, exclusiv (și Joia înainte de Înălțare), dimineața devreme (pe la 5 circa – abia ce se trezea), mama punea cojile de ceapă și 2 mâini de sare mascată într-un ceaun de tuci imens (circa 15 kg).
  • Turna apă rece peste ele lăsându-le să se înmoaie și să elibereze culoarea naturală vreme de 3-4 ore. În același timp adăuga și 10 linguri de oțet din vin. 
  • În acest timp, cu o lingură de lemn special pentru asta (era roșie grozav și mirosea a ceapă), amesteca în ceaun de cel puțin 4-5 ori ca să ajute cojile de ceapă se elibereze culoarea.  
  • Apoi degresa ouăle spălând-le cu apă caldă și detergent (atunci era sodă calcinată) și le usca cu o cârpă curată. 
Încondeierea o făcea în 2 moduri diferite: 

Primul mod era cu ceară de la lumânare. 

  • După ce spăla și usca ouăle, mama lua o bucată de lumânare subțire și desena manual pe fiecare ou în parte o floare, o cruce, ambele. Ori făcea linii în zigzag, ondulate. Uneori scria Cristos (Hristos, Isus). Cum îi venea. 

Toate ouăle aveau model diferit pe fiecare parte. 

Când folosești ceară, ceea ce faci pe coaja oului nu este foarte vizibil așa că ai mare grijă. 
Ceara nu face altceva decât să împiedice lipirea culorii de coajă. Unde pui ceară, coaja oului își păstrează culoarea lui naturală. 
Așadar, dacă vrei să încerci, fă liniile subțiri că să nu rămână oul necolorat peste tot. Nu contează ce forme faci. Joacă-te.  

Al doilea mod era cu frunzulițe de plante puse pe ou și apoi legate strâns într-un ciorap de nylon. 

  • Imediat după ce spăla și usca ouăle, mama, pregătea mănunchiuri de frunzulițe verzi de pătrunjel, trifoi, rostopască sau orice frunză de plantă cu forme frumoase. Frunzele trebuiau să fie proaspete, nu veștejite. 
  • Lua apoi o pereche de ciorapi (dresuri) pe care nu-i mai folosea și tăia bucăți din ei cu foarfecul. 
  • Punea o frunzuliță pe coajă, băga ou într-o bucată de ciorap, și-l legă strâns de tot ca să nu se miște frunza deloc.
Spun minciuni, pe atunci nu existau ștrampi – adică ciorapi cu chilot, dar ciorapi cu jartieră. Mama avea zeci de perechi, de obicei culoarea piciorului. Dar ștrampii (dresurile) sunt okay.


Cum Vopseau și Încondeiau Bunicile Ouăle de Paște - Metode din Moși Strămoși
  • După ce încondeiatul cu frunze și ceară, era terminat, mama punea ouăle cu grijă în ceaunul cu frunze de ceapă (care avea deja culoarea roșie) și apoi îl așeza pe foc fierbând totul cam pentru 15 minute. Câteodată, mama, dacă avea, adăuga și câteva cepe roșii la fiert pe care le scotea afară și arunca la porci când refolosea culoarea. Dar cepele trebuiau la gătit.
  • În acest timp, mama pregătea o bucată de slănină de circa 3 cm și coșurile de nuia împletită în care conserva ouăle. 
  • Când ouăle erau fierte și colorate frumos, le scotea afară rând pe rând, așezându-le ordonat pe un ziar. 
  • Desprindea eventual cojile de ceapă de pe ele, apoi lua fiecare ou în mână și trecea bucata de slănină pe toată suprafața lui, dându-i luciu. Acest proces trebuie făcut neapărat când ouăle sunt fierbinți. 
  • Începea cu ouăle în ciorapi eliberându-le din strânsură și dezlipind frunza cu grijă ca să nu strice modelul. 
  • Nu începea niciodată cu cele date cu ceară decât dacă avea 2 bucățele de slănină pe care le folosea separat: una pentru ouăle cu ceară, una pentru ouăle cu frunze. Nu puteai să le confunzi pentru că cele cu frunze erau în ciorap, iar celelalte erau nude și desenele era deja vizibile. Folosea 2 bucăți de slănină distincte ca să evite depunerea cerii pe ouăle cu frunze. Se putea întâmpla. 
  • După ce dădea luciu la un ou, îl așeza cu grijă în coșuleț. Dacă nu ai slănină, folosește o cârpă de bumbac curată, îmbibată în ulei (unt sau untură)

Mențiuni

Se frigea grozav la mâini, știu pentru că am făcut și eu asta de nenumărate ori. 
Întotdeauna erau necesare minim 2-3 persoane la încondeiat pentru că era un procedeu lung și migălos. 
  • Mama-mi povestește cum bunicile se adunau toate la una-n bucătărie și-și vopseau ouăle în același timp ajutându-se una pe alta. De obicei era la bunica-n casă care avea o bucătărie imensă. 

Și mama invita vecine, prietene și rude la ea pentru că ea era cea care se ocupa de pregătirea ceaunului cu culoare. 
Dacă cineva nu avea timp să vină când se adunau toate, mama le împrumuta ceaunul cu toată apa și cojile înăuntru. Aceste femei contribuiau și ele cu coji ce strângeau de la cepe roșii sau galbene (nu albe). 

  • După cum ai notat, ouăle nu erau fierte în prealabil, dar odată cu cojile. Chiar dacă unele se crăpau la fiert, culoarea nu era toxică și se puteau mânca fără probleme, dar numai după Paște că atunci creștinii sunt în post.

Cine avea nevoie de ceaun, aducea coji la bunica și mama miercurea seara. 
Nu, nu erau prea multe pentru că ceaunul era imens. Încă îl mai avem. Rezistent tare ceaunul ăla. Cred că are vreo 45 de ani, dacă nu mai mult. 
Cojile se înmuiau în apă, iar la fiert și mai și. 

  • Ceaunul cu apă, era conservat la rece până la Înălțare. Pentru că avea multă sare, nu se strica. La Înălțare se adăugau coji de ceapă proaspete, 10 linguri de oțet din vin, și se repetau pașii de mai sus. 
  • Pe atunci nu se vedeau des ouă cu coajă albă, majoritatea având coaja bej (cafea cu lapte). Ouă cu pistrui (pestrițe) sunt grozave!
  • Ouăle erau de găină exclusiv (diferite rase). 

În afară de coji de ceapă se mai folosea și sfeclă roșie, procesându-se ca mai sus - adaugă câteva linguri de oțet din vin. Depinde de câtă cantitate de apă ai. În teorie, se pune 1 lingură de oțet la 1 litru de apă. 

  • Însă în acest caz, sfecla se tăia în 2-3 și când fierbea (cu ouăle) era scoasă și aruncată la porci ca să nu se sfărâmițeze în ceaun. Se adăuga alta nouă când se vopseau alte ouă.  
Câteodată se adaugă un mixt de coji de ceapă și sfeclă roșie. 

Totodată, dacă cineva voia să diversifice culorile, folosea plante de mentă proaspătă. Multe. Plus 5 linguri de oțet din vin. 

  • Mama nu se dădea în vânt pentru ouă verzi pentru că-i religioasă și tradiționalistă. Dar zicea că unele femei transgresau și le făceau și verzi. 

Am probat  și eu ca să dau mărturie, dar nu prea am fost mulțumită. Poate n-am pus destulă mentă. Nu știu. 
Ar trebui să iasă verzi dar mie mi-au ieșit de un verde urâcios, maroniu parcă. 

Menta nu trebuie fiartă dar lăsată la macerat în apă rece pentru 2 ore. Mai apoi ouăle, fierte în prealabil, sunt lăsate 10-15 minute înăuntru să prindă culoare cică.

Eu am pus o groază de rămurele proaspete (20-30) la circa 2 litri de apă. Am pus ceaunul pe foc, am adăugat ouăle, sare, şi le-am fiert împreună cu menta. Nu mi-au ieșit verzi deloc. Dezamăgită am rămas. Poţi încerca dacă eşti curios, dar nu le fierbe ca mine. Fierbe ouăle înainte, apoi pune-le în apa unde ai macerat menta circa 2 ore.

O altă plantă pentru colorat în verde, este urzica. Procedeul este ca la mentă. Dar nici astea nu mi-au ieșit verzi cum speram, ci maronii. Mie maroul nu-mi place. Dar, din nou, urzica nu trebuie fiartă, ci lăsată la macerat vreo 2 ore. 
Tu încearcă dacă vrei. De curiozitate, cu puţine ouă.  
  • Ouăle se folosesc la salate cu ceapă verde (dar nu numai).  După Paște, mâncam de ne plesneau fălcile. O fac și-n ziua de azi. Delicioasă grozav! Cu pâine, ulei și piper negru. Te lingi pe degete.
  • Nu conserva ouăle fierte mai mult de 1 săptămână. Și ai grijă să fie fierte tari, cât mai tari cu putință. Cel puțin 10 minute.   
Cum Vopseau și Încondeiau Bunicile Ouăle de Paște - Metode din Moși Strămoși
acum le vopsim în toate culorile
***

— Ai nevoie de cărți de rețete culinare tradiționale, dar și moderne? 

Apasă aici
***


— Ți-am fost de folos?

TE ROG dă un like, share, lasă un comment (engleza-i la putere - romgleza. :P) sau alătură-te la formidabilele pagini de Facebook (am vreo 6).

Le găsești tu pe undeva pe aici. Se plimbă aiurea. 


Cum Vopseau și Încondeiau Bunicile Ouăle de Paște - Metode din Moși Strămoși

Ce este și Cum se Face Maiaua - Din Bucătăria Bunicii - Cristina G.



Maia sau maiaua este un amestec de făină integrală de grâu cu apă,  lăsat la fermentat pentru mai multe zile, de obicei 3.

Maia se folosea la frământat în loc de drojdie că pe vremea bunicii nu se găsea. 

Această metodă este inclusă în formidabila mea carte de rețete intitulată sugestiv: Rețetele Bunicii
Toate rețetele cuprinse în această carte, sunt 100% autentice, exact cum le făcea bunica și mama mea. 
Am muncit la ea luni de zile. Încă nu a apărut, dar e chestiune de puține zile. 
Fiind o carte cu o valoare sentimentală inestimabilă, orice român ar trebui să o aibă în casă. 
Te vei întoarce în timp și vei vărsa lacrimi amare la amintirea acelor gusturi demult uitate. 
Am plâns și eu. Mult, foarte mult. 

Între timp, vezi dac-ai citit-o pe asta și înscrie-te la scrisoare ca să să fii anunțat când iese.
Asta pentru că o voi oferi gratis unor cititori fideli și voi lansa și alte concursuri cu premii varie.
Te rog să iei aminte că înscrierea va avea loc pe reteteindraznete.blogspot.ro și nu aici. 

— Acum, ce mai este și cu maiaua asta? 

Maiaua este o insultă, un peiorativ, în limba moldovenească.
Cu o voce mai mult sau mai puțin nervoasă se zicea ceva de genul:
"Maiaua naibii!" "Ce maia ești." "Mare maiauă mai ești." "Ești o maia!" sau simplu de tot "Maiauo!!!"
Adică, umflată și nesimțită.
Nu stai, cred că-nseamnă smecheră. Zic. Zău dacă știu ce vrea să însemne exact. Dar smecheră sună bine și se potrivește. Maiaua e smecheră.

Insulta ăsta curioasă era de gen feminin și era adresată mai mult fetișcanelor (mai mari de 12 ani). De fapt se ofensau între ele. Nu am auzit-o de o veșnicie.
Doar acum mi-am amintit de ea. Ha, ha, ha. Ce haios sună. Încearcă!

Dar nu de asta ai ajuns tu pe pagina asta. Tu vrei să afli despre maiaua pentru frământat. Scuze. 

Mulți susțin sus și tare că maia este mai sănătoasă decât drojdia. 
— Sunt de acord, însă, în toată onestitatea, ce este sănătos în ziua de azi?
Dacă stăm și ne gândim logic, nimic nu este sănătos, în special aerul pe care-l respirăm.

Eu recomand să facem ce putem să ne menținem sănătoși, dar să fim atenți la obsesii (fixații, fobii chiar) și snobism. Acestea te ucid infinit mai repede decât drojdia de bere. 

Deși maia este extrem de simplu de făcut, câteodată nu iese. Nu iese și pace. E chestiune de practică, răbdare dar și de ingrediente. Bunica și mama aveau exact ce le trebuia și erau experte. Am făcut și eu de câteva ori când eram mică, dar sincer, mă bucur că s-a inventat drojdia.
Maia se face cu 4 zile înainte de a frământa și se poate conserva chiar și luni de zile dacă este „hrănită” îngrijită.   
Constă în 3 pași fundamentali explicați mai jos. Aceștia reprezentând crearea maiei.

Specificații tehnice

Grad de dificultate: extrem de înalt dacă n-ai făcut niciodată
Timp de preparare: 10 minute + 3 zile de așteptare
Porţii: pentru 2 kg de făină de grâu circa

Ingrediente

·         6+6+6 = 18 linguri de făină de grâu integrală netratată

·         8+8+8 = 24 de linguri de apă plată
·         1 borcan de 800 de g, sau mai mare. Cu capac sau fără. Dacă nu are capac, îl vei acoperi cu un prosop de bucătărie curat.

Specificații Cruciale

·         Primul lucru esențial: cum am zis, acest proces se face de 3 ori, posibil la aceeași oră. Dacă primul pas îl faci ora 9 dimineața, de exemplu – ori orice oră vrei, poate nu poți dormi și o faci la 3 noapte-dimineața – al doilea și al treilea pas vor fi făcuți tot la 9 dimineața (ori la 3 noaptea).
Așadar, 3 pași făcuți în 3 zile diferite, la aceleași ore. Dacă-i posibil. Dar dacă vrei să-ți iasă sigur, respecți rețeta bunicii.

·         Al doilea lucru la fel de esențial ca primul: ai nevoie de făină integrală netratată. Adică de la țărani pentru că făina din comerț nu va fermenta și produce maia.
Pe vremea buneilor, mai toți țăranii aveau făină de grâu integrală. Dacă nu aveau făină integrală, aveau sigur tărâțe din grâu. Așa că dacă vrei să faci dar în loc de făină integrală ai tărâțe, atunci amestecă 3 linguri de tărâțe cu 3 linguri de făină de grâu. Ar fi mai bine să râșnești tărâțea, dar nu este obligatoriu, doar fermentează și fulgii de tărâțe se „topesc.” Să zicem așa.
Chestia este că făina (tărâțea) din comerț este tratată cu anumite substanțe chimice, și din făină sunt extrase anumite componente pentru a alunga perioada de conservare și comercializare. Făina din comerț nu va crea maia. Pe scurt, îți trebuie neapărat făină de la țăranii care au măcinat-o la moara din sat și au dus-o direct acasă. Făină netratată, făină 100% naturală. Această făină are  viața scurtă, dar crește de mama focului.

·         Al treilea lucru (ingredient) la fel de vital ca primele două: Îți trebuie 24 de linguri de apă plată. Dar nu de la robinet decât dacă ai fiert-o pentru 15 minute, cel puțin, și răcit-o. Asta pentru că apa de le robinet conține clor și Dumnezeu mai știe ce. Clorul nu este bun la fermentat. Noi aveam apă de la fântână (puț), dar tu poți cumpăra o sticlă de apă plată. 

Mod de preparare

·         Prima dată la ora 9 dimineața (de exemplu) pui primele 6 linguri de făină de grâu integrală în borcan, adaugi primele 8 linguri de apă plată la temperatura camerei – nu cumva ca apa să fie rece – mai bine un pic călduță – amesteci foarte, foarte bine cu o lingură de lemn. Trebuie să rezulte un aluat lichid. Dacă cumva nu iese lichid, mai adaugă 1-2 linguri de apă – pe rând. Nici prea multă nu e bun. Acoperi borcanul cu un prosop curat – dacă nu ai capac care se înfiletează-desfiletează ușor – și pune-l undeva la căldură. Acestui aluat îi trebuie 24 de ore să fermenteze. Dacă fermentează, se umflă puțin de tot făcând bule micuțe (aproape invizibile). Dacă nu este mai mult aluat decât a fost inițial, înseamnă că nu a fermentat și pașii următori nu-și au rostul. Trebuie să începi de la capăt cu un borcan curat. Dar, de dragul acestei rețete care mi-a luat 2 ore să o descriu din amintiri cu cât mai multe detalii, maiaua noastră a fermentat frumos și acum trebuie să o hrănim. Așa se numește procesul de mai jos.

·         A doua zi la ora 9, desfaci borcanul, adaugi a doua șarjă de 6 linguri de făină integrală, și 8 linguri de apă plată. Amesteci bine, acoperi și lași la fermentat alte 24 de ore. Și-n acest caz, este posibil ca fermentarea să nu se mai producă. Adică se oprește inexplicabil. Nu mă întreba de ce. Nu te trage de păr. Nu e vina ta și nici a mea. Se întâmplă și la case mai mari. Din nou, dacă nu fermentează – adică nu este mai multă decât în prima zi, și nu are bule deloc, pasul 3 este inutil. Plus că dacă nu fermentează, va avea un miros înțepător de alterat. Arunc-o că nu e bună de nimic decât de stricat făina. Dar, ție ți-a fermentat frumos, crescând-și puțin de tot volumul. Și mie la fel. Ura!!! Ce mi-a bătut inima. Adrenalină curată!

·         A treia și ultima zi, procedezi ca mai sus. Pui ultimele 6 linguri de făină integrală, ultimele linguri de apă, amesteci, acoperi, dai la căldură pentru 24 de ore. Între timp te rogi la Dumnezeu, Sfântul Petru și alți sfinți, posibil toți, ca maia ta să facă bule mari și frumoase. Personal ți-aș recomanda să mergi să cumperi drojdie, de preferință uscată că aia ține și 5 ani și crește sigur!

·         În a patra zi, la orice oră vrei, frămânți cu ce ai. În acest caz, cu o parte din maia superb înfoiată ca un păun. Da, comparația ține pentru că și va mirosea ca un păun. Acum nu știu cum să descriu cum ar trebui să miroase pentru că fermentatul nu are miros super fain oricum, dar dacă pute de te dă jos din picioare, eu zic să te lași lehamete chiar dacă a crescut. Dar mă pot înșela. Fă cum vrei. Doar sunt banii tăi. Dacă ai notat, am zis „o parte din maiaua înfoiată.” Asta pentru că maia, cititor drag, poate supraviețui și folosi chiar luni întregi dacă este hrănită cum trebuie. Maia bună de frământat are aspect buretos și când o scoți din borcan, foșnește că e vie. Serios. Bine, nu vreau să intru în detalii, dar maia este o cultură de fermenți care continuă să se multiplice dacă o hrănești exact cum ai făcut la pasul 2 și 3.  Trebuie ținută la rece într-un loc întunecos, altfel se va strica.

Acum permite-mi să-ți spun ceva pentru care mă vei urâ. Treaba ta. Eu îți descriu tradițiile autentice. Nu-ți fur din traistă.

Pe la mine prin zona, maia se mai numește și drojdia dizolvată-n puțină apă și sare și lăsată la crescut.
Adică, mai demult, dar după apariția drojdie de bere în comerț, bunicile nu se bizuiau pe acest ingredient de culoare bej (cafea cu lapte). Obiceiurile mor greu.

Mama mea, încerca drojdia să vadă dacă crește pe baza procedeului de formare a maiei.
Însă în afara scepticismului, mai exista un alt motiv pentru care se încerca drojdia, adică se făcea maia.
Drojdia proaspătă este destul de sensibilă și dacă nu este conservată adecvat, își pierde capacitățile de creștere. Cum știi, pe atunci nu aveam frigidere și drojdia se găsea rar în sat. Când se vindea, vestea mergea din gură-n gură și toate femeile din sat cumpărau câte un pachet care avea în jur de 300 de g (cred, nu sunt 100%). Această drojdie era îndesată bine în borcane de sticlă, se adăuga deasupra 1 lingură de untură puțin înmuiată – dar nu fierbinte – ca să acopere bine drojdia, se închidea ermetic și se conserva în beci chiar și luni întregi.
Din nefericire, când luai din borcan – săptămânal de obicei – deși acopereai la loc cu untură, câteodată drojdia nu mai creștea. De aceea maia era primul pas pe care-l făceai când te apucai de frământat. Cred că am făcut maia de 1000 de ori. De mai multe ori de fapt.

Mod de preparare a maiei din drojdie de bere – ori de încercare a capacității de dospire a drojdiei

·         Într-un castronel înmoaie drojdia cu un vârf de sare și 2 linguri de apă călduță călduț – nu fierbinte. Nu cumva să pui apă fierbinte că aceasta va distruge imediat toată capacitatea de dospire. Practici ucizi fermenții. 

·         Acoperă și lasă la căldură până face bule dublându-ți volumul. Va apărea ca un burete mișcător. Îi trebuie cam 15 minute. Nu pune pe sobă sau orice altă sursă de căldură directă. Se va înăcri. Se poate folosi și înăcrită, dacă a fermentat, dar pâinea va avea gust puțin acru – sau nu cum trebuie. În plus, nu va ține nici 2 zile.




Socata Bunicii - Amintiri din Copilăria Comunistă


Copil eram când mama ne făcea socată la fiecare bâlci sau/și sărbătoare. 
Băteam din picioare de nerăbdare și așteptarea ni se părea lungă. Era doar o noapte. 
O noapte-n care visam la cât de bună o să fie când o să bem acea băutură acidulată și parfumată. 
Un vis... 

Nu rămâneam niciodată dezamăgiți... rămâneam fără... și asta era bai. 
Mama făcea cam 30 de litri, dar noi suntem o mare familie. Și aveam și mulți invitați. 
Sticlele de sticle albă, erau depozitate în beci după o noapte ținute la căldură. 
Parcă acu mă văd alergând pe scări plină de bucurie. 

O rețetă care-mi stârnește sute de amintiri dragi. Sunt legate sentimental de ea. 

Cum am zis și pe reteteindraznete.blogspot.ro - unde am publicat-o inițial - nu am fotografii pas cu pas și-mi pare rău. 

Image from Pixabay
Rețeta asta nu prevede timp de macerare, ci doar de așteptare, după ce ai pus sucul în sticle. 
Am folosit flori uscate (le-am ținut 3 zile pe un ziar), poate de asta a ieșit cum am visat. 
Mama folosea întotdeauna flori uscate.

Drojdia nu dăunează sănătății, dimpotrivă - cică ajută la ars caloriile. Dar nu sunt doctor. 


Grad de dificultate: redus
Timp de preparare: 10 minute prepararea + 2 zile așteptarea
Portii: 4 sticle de 1 litru

Ingrediente

Prefer sticlele din sticlă, dar și alea din plastic sunt bune. Numai să fie rezistente la presiune. Adică caută dintr-alea în care a fost apă gazoasă sau suc acidulat. 
  • 10 flori de soc uscate. Să nu crezi ca dacă pui mai multe iese mai bun. Dimpotrivă, iese amăruie
  • 2 căni zahar (alb, brun, cum vrei). Aici părerile vor fi împărțite. Nu-mi place foarte dulce și am considerat ca este deajuns; poate chiar prea mult. Gustă!
  • 50 ml suc de lămâie. Tu poți pune 2 lamai tăiate felii
  • 4 litri apa
  • 1/2 (jumate) linguriță drojdie uscată. Dacă ai proaspătă la cub mic, taie o feliuță de 1 cm în două (zic eu)
Metoda de preparare
  • Pune apa într-o oală de care vrei tu, adaugă florile uscate, zaharul și pune la fiert. Da, ai citit bine, LA FIERT.
  • De când începe apa sa fiarbă ții 5 minute. Atât.
  • Oprește focul și lasă să se răcească însă nu de de tot.
  • Când este călduț lichidul, adaugi drojdia și sucul de lămâie - asta dacă nu ai pus felii de lămâie. Amestecă foarte, foarte, foarte bine (cu o lingură de lemn sau ce vrei tu), scurge lichidul pune-l în sticle imediat.
  • După care pune-le undeva la soare sau lângă o sursă de căldură. În Anglia... hmm este criză de soare așa ăa le-am pus într-o pătură pe un fotoliu. În mijlocul lor am pus o sticlă de plastic plină cu apă super fierbinte ca să transmită căldura necesară sticlelor cu socată. Da. Asta-i sistemul meu improvizat. Dacă tu ai sobă sau o sursă de căldură (calorifer - asta iarna, nu?), pune-le acolo.
  • Lasă-le o noapte, după care pune-le la frigider/beci/cămara rece. 
  • Le trebuie 2 zile si sucul e gata!
— Vrei sa faci mai multe sticle? 
Dublează cantitățile

Acum, tu vrei sa ma-ntrebi urmatoarele: 
— Ce-nseamnă mai exact călduț?
Nu știu să-ți răspund ca nu folosesc termometru! Este la aprecierea ta. Nu fierbinte, nu rece, pe la mijloc. Hai să zicem că-i trebuie 1 ora. Însă dacă ai aerul condiționat deschis, cred ca-i grozav de frig în casa ta și poate-i trebuie mai puțin. 

— De ce trebuie sa fie putin călduț
Pentru că dacă opărești drojdia, îi distrugi capacitățile de creștere/fermentare/acidulare în acest caz.

— Cât zahăr este cantitatea ideală?
După gustul tău. Când l-ai pus amesteca foarte bine și gustă. Dacă crezi că-i prea puțin mai adaugă 100 g (jumate de cană) și gusta din nou DUPĂ ce ai amestecat. 
Dacă-i prea mult, adaugă apa (500 ml de ex) și gustă din nou după ce ai amestecat. Nu cumva sa uiți să amesteci. 

— Dacă drojdia mea este proaspătă, o pun direct? 
Nu. Iei o cană de suc din oala când e călduț lichidul, pui drojdia și o amesteci cu lingura până se dizolvă de tot, apoi o torni înapoi amestecând din nou tot lichidul de câteva ori.

— Pot sa pun culoare artificială?
Da, mama punea galbenă. Dar eu nu am avut și nici nu eram fan. Pune de care vrei după ce ai dizolvat-o ca mai sus (drojdia). 
— Dar de ce sa pui? Nu vrei ceva natural 100%? Oricum, e decizia ta. N-am absolut nimic împotrivă.

— De ce suc de lămâie și nu lămâie proaspătă?
Ha, super întrebare. De lene. Așa cum citești. N-am avut chef să mă-mbrac și sa merg la supermarket-ul de peste drum să cumpăr lămâi. "Lenea-i cucoana mare."


***

— Ai nevoie de cărți de rețete culinare tradiționale dar și moderne? 

Apasă aici
***

Te-ai abonat la scrisoare ocazională pe blogul principal reteteindraznete.blogspot.ro?

— Cum adică "Nu"?!
Apasă aici și primești Gratuit 10 Rețete – plus câteva idei si recomandări prețioase – în format PDF. Documentul poate fi salvat pe computer sau se poate imprima.
Ocazional, foarte, vei primi știri importante cum ar fi: când ofer cărți gratis, sau când lansez concursuri cu premii foarte utile.
— De ce pe rețeteîndrăznețe și nu aici? 
Pentru că nu este foarte simplu să te ocupi de mai multe liste. Am 20 bloguri, scriu romane și mă duc și la servici. Crede-mă, nu-mi mai ajunge timpul.


***
— Ți-am fost de folos?

TE ROG dă un like, share, lasă un comment (engleza-i la putere - romgleza. :P) sau alătură-te la formidabilele pagini de Facebook (am vreo 6).
Le găsești tu pe undeva pe aici. Se plimbă aiurea. 


Tobă de Porc - Rețetă Tradițională Moldovenească

Este o tobă cu carnea trasă la mașina de tocat. Pentru că aromele se combină mai bine.
Place mai mult părinților că au dantura... cam, na.. au 83 de ani. Este mai ușor de mestecat, evident.
Rețeta mamei, executată de cumnata mea.

Cum se curăță stomacul de porc click aici. Ai grijă că duce pe blog-ul reteteindraznete.blogspot.
Pentru tobă se mai folsește și mațul gros, nu numai stomacul.

Îmi pare rău că nu am fotografii pas cu pas. Dacă ești începător nu-ți va fi ușor. Mie mi se pare un joc de copii și o pot face cu ochii închiși.
Însă înțeleg perfect că ai nevoie de fotografii dacă nu ai făcut sau văzut niciodată cum se face.


Grad de dificultate: înalt
Timp de preparare: variabil - depinde de îndemânarea ta
Porţii: depinde


Ingrediente
  • stomac sau maț gros spălat foarte bine
  • carne și măruntaie la alegere: rinichi, mușchi, slănină (circa 2 kg. Depinde de mărimea stomacului)
  • 5-10 căței de usturoi (1 căpățână, circa) sau după gust.
  • 2 linguri piper negru sau după gust
  • 1 lingură de boia de ardei iute + 1 lingură boia de ardei dulce
  • alte mirodenii la alegere, după gust
  • 1 foaie de dafin
  • 1 lingură boabe de muștar + 1 lingură boabe de piper negru
  • 2 linguri sare grunjoasă (sau după gust)

Mod de preparare
  • După ce ai spălat stomacul și l-ai lăsat în apă cu oțet câtva timp (depinde cât ai, o noapte e super) 
  • Curăță și spală usturoiul.
  • Trage la mașină carne și măruntaiele. Pune și usturoiul prin carne să-l tragi mai bine. Dacă-l pui la final, nu vei reuși să-l tragi tot. Îl poți pisa în loc, evident. Cum vrei și ți-e la îndemână. 
  • Pune totul într-un lighean mare, adaugă sarea și mirodeniile. Amestecă foarte bine cu mâinile și  pregătește-te să umpli stomacul, Trebuie să presezi foarte, foarte bine totul, forțat înăuntru. Însă, ai mare grijă să nu exagerezi și să crapi stomacul sau mațul. 
  • Coase tăietura cu sfoară mai grosuță, dar nu foarte. 
  • Pune-o la fiert cu dafin, câteva boabe de piper, coriandru, muștar. În apă rece întâi să se obișnuiască cu temperatura. Nu cumva să o trântești în apă fierbinte. 
  • Lasă pentru circa 50-70 de minute la foc foarte domol, să nu plesnească. 
  • Scoate-o las-o să se răcească și apoi pune deasupra o greutate să se preseze bine. Întâi pui un fund de lemn și apoi greutatea.
  • Lasă să se scurgă undeva la rece cel puțin 10 ore. O noapte ar fi mai indicat.
  • Apoi pune-o la afumat (sau nu). Vezi aici cum. 
  • Se poate conserva în cămară pentru 1-2 săptămâni. Dar asta numai dacă-i foarte frig. Dacă nu, servește-o în cel mult o săptămână. Dacă o ții la frigider mai mult de 2 săptămâni, prinde iz. 

***

— Ai nevoie de cărți de rețete culinare tradiționale dar și moderne? 

Apasă aici
***

Te-ai abonat la scrisoare ocazională pe blogul principal reteteindraznete.blogspot.ro?

— Cum adică "Nu"?!
Apasă aici și primești Gratuit 10 Rețete – plus câteva idei si recomandări prețioase – în format PDF. Documentul poate fi salvat pe computer sau se poate imprima.
Ocazional, foarte, vei primi știri importante cum ar fi: când ofer cărți gratis, sau când lansez concursuri cu premii foarte utile.
— De ce pe rețeteîndrăznețe și nu aici? 
Pentru că nu este foarte simplu să te ocupi de mai multe liste. Am 18 bloguri, scriu romane și mă duc și la servici. Crede-mă, nu-mi mai ajunge timpul.

***
— Ți-am fost de folos?

TE ROG dă un like, share, lasă un comment (engleza-i la putere - romgleza. :P) sau alătură-te la formidabilele pagini de Facebook (am vreo 6).
Le găsești tu pe undeva pe aici. Se plimbă aiurea.